COPILUL CARE AI FOST, MARA

Posted by on Apr 14, 2012 | Leave a Comment

Clipind, ai acoperit drumul dintre 

ochii tai si ai mei cu o fluturare de pleoape. Zambind, ai acoperit drumul dintre buzele tale si ale mele, aducandu-le aproape. Iubindu-ma, ai acoperit drumul dintre inima mea si a ta cu o curgere de lumina, te-ai asezat alaturi de mine, cuminte iar eu am zambit si te-am luat, simplu, de mana. Am înteles, am spus cuvinte sa te alinte, am luat cerul de-o stea sa ne acoperim împreuna.

Asista impasibila la toata forfota din jurul ei si se misca mecanic, dupa cum îi cerea unul sau altul din cei apropiati. Erau oameni mult mai implicati în eveniment decat ea, aparent cel putin, iar unii din ei se manifestau cu gesturi energice. Le urma îndemnurile, soptite în cadenta rapida si se executa docila, cu totul în afara felului ei de a fi. Socotea ca nu poate depasi asemenea momente decat urmand un anume ritual de purificare, în care toate simturile îi sunt anesteziate de marea ei durere si vointa i se frange si se ascunde sub gesturi ce-i sunt impuse din afara.

Privea trupul împutinat din cele patru scanduri îngrijit lacuite ale sicriului si nu simtea nicio legatura cu el. Doar o imensa parere de rau. Se apropie si începu sa aseze florile aduse pentru ultimul drum de prietenii tatalui ei, acoperindu-i trupul. Voia sa lase sa i se vada doar fata, pentru ca-i parea înca vie si frumoasa. Mai pastra acele taieturi si cute de expresie ce-i dadeau aerul lui hotarat din totdeauna si creau iluzia unui somn aflat pe sfarsite.

Apoi veni cineva care aduna florile si le aseza unele peste altele, la picioare, cu gesturi grabite si neglijente. Voia sa se ridice si sa le risipeasca din nou pe trupul tatalui ei, dar în jur forfota se înteti si simti ca o lasa tot mai mult puterile. Îl chema pe Dan si-i ceru sa o scoata afara. Sprijinindu-se de el, iesi în aerul înghetat de februarie si se mira de-un soare vesel si indiferent. Era ca un obiect de decor, pentru ca lumina lui nu avea pic de caldura si, cu toate astea, o facea sa se simta bine.

Dan arunca tigara abia începuta si o strivi sub talpa, apoi o lua de brat. „Sa mergem, a intrat preotul!” Îl urma si pe el cu aceleasi gesturi mecanice cu care i-a urmat pana acum pe toti cei care i-au cerut sa faca una sau alta. Dan se strecura printre cei adunati, facandu-i loc cu gesturi ferme, aducand-o împreuna cu familia. Îsi fixa privirea pe mainile încrucisate ale tatalui ei si începu usor sa planga. Dan o lua de dupa umeri si se simti recunoscatoare pentru gestul lui.

………………………………………….

Vesiunea integrala

 

Leave a comment

You must be Logged in to post comment.

C&C Business Projects

Subscription

You can subscribe by e-mail to receive news updates and breaking stories.